@01 APOCALIPSA dupa IOAN, ( CUVANT INAINTE , prima parte) din Conferintele lui R.Steiner, 17 Iunie 1908
http://mihaiiasiromania.blogspot.cominformatii spirituale/ stiinta spirituala
01. Apocalipsa dupa IOAN, din Conferintele lui
Rudolf Steiner, 1908
art.1
Apocalipsa ca document de initiere crestina
Rudolf Steiner reprezinta unul dintre cele mai mari spirite germane si a carui opera este putin inteleasa, dar opera acestui mare clarvazator, va avea pentru viata spirituala a omenirii, o mare importanta pentru viitor cu conditia ca opera sa sa fie intr-adevar inteleasa. El este, fireste, greu accesibil si de aceea va mai trece un timp pana cand oamenii il vor aprecia.
Hegel, a spus :" Gandirea cea mai profunda este dominata de figura lui IISUS CHRISTOS,
de persoana Sa istorica, exterioara, iar ceea ce face maretia religiei crestine
este ca, oricat de profunda ar fi, ea este, pe de o parte, inteleasa cu usurinta
de constienta exterioara, iar pe de alta parte, ea incita la un studiu foarte
aprofundat. Ea este accesibila oricui, indiferent de nivelul cultural,
raspunzand totodata celor mai inalte exigente"
Faptul ca religia crestina, ca mesajul Evangheliilor sunt inteligibile fiecarui nivel de constienta, aceasta o stim de aproape doua milenii. Sarcina curentului spiritual antroposofic, al Stiintei spirituale va fi sa arate ca religia crestina ne poate purta catre cea mai profunda gandire, catre o patrundere adanca in intelepciunea umanitatii, daca este inteleasa in sensul ei adevarat si in impulsurile sale cele mai interne, facand din ea ca o dominanta a vietii umane.
Omul este liber sa-si foloseasca fortele pentru cunoasterea lumii fizice, sensibile, dar, totodata, si pentru cunoasterea suprasensibilului. Fapt este ca in prezent fortele care conduc spre cunoasterea suprasensibila se afla, la o buna parte din oameni, doar intr-o stare latenta, intr-un fel de somnolenta. Dar daca omul se afla in posesia unor cunostinte care il pot introduce in lumea suprasensibila de dincolo de sensibil, in nevazutul din spatele celor vazute, dobandind in felul acesta o cunoastere la fel de sigura cum este cunoasterea lucrurilor si faptelor exterioare, atunci el doreste,inarmat cu aceasta cunoastere suprasensibila, sa mearga la izvoarele traditiei, la carti, la documente, la stravechile scrieri
care in decursul istoriei au aratat oamenilor care este lumea suprasensibila, ca si un matematician care se duce la Geometria lui Euclid. Caci pentru cel care parcurge acest drum inarmat cu o cunoastere a lumii suprasensibile, stravechile documente ale mesajului crestin nu pierd nimic din adevarata lor valoare. Dimpotriva, ele ii apar intr-o stralucitoare maretie, caci cuprind adevaruri mult mai profunde decat le poate presimti un om care nu s-a apropiat de cunoasterea antroposofica.
Dar pentru a gasi pozitia corecta a pozitiei antroposofiei fata de stravechile documente religioase sa clarificam mai intai o problema, si anume :
Cine este mai bun cercetator al Geometriei lui Euclid, acela care traduce textul literar si fara a patrunde mai intai spiritul geometriei transmitand continutul cartii sau acela care invata si cunoaste temeinic geometria si datorita acestui fapt stie sa gaseasca geometria si in cartea lui Euclid ? Sa ne imaginam un simplu filolog fata de aceasta carte si care nu intelege nimic din geometrie : cate erori ar comite el dorind sa dezvaluie sensul cartii !
Este ceea ce au facut multi oameni cu documentele vechi religioase, chiar dintre cei care erau chemati sa aprofundeze sensul real al acestora. Ei s-au apropiat de aceste documente fara ca in prealabil independent de acestea sa fi avut cunostintele necesare asupra lumii suprasensibile. Si asa se face ca avem astazi o serie de comentarii asupra documentelor religioase, comentarii care ne dau in mod foarte scrupulos multe cunostinte despre istoricul acestora, despre felul cum au fost redactate, toate insa avand aceeasi valoare ca si expunerea unui ignorant in ale geometriei asupra cartii lui Euclid.
Cunoasterea in materie de religie , este ceva ce nu se poate obtine daca nu recurgem la ajutorul notiunilor obtinute prin Stiinta spirituala, desi antroposofia nu este decat un instrument de cunoastere si nicidecum ea insasi o religie .
Religia este caracterizata cel mai bine prin continutul inimii umane, al sensibilitatii umane, prin acea suma de senzatii si sentimente, pline de afectivitate, prin care omul trimite in sus spre entitatile si fortele suprasensibile ceea ce are mai bun ca receptivitate sufleteasca.
Caracterul religios al unei fiinte umane tine de vapaia sentimentelor din sufletul sau, de forta acestor senzatii, de natura lor, dupa cum aprecierea unui tablou, a unei opere de arta pe care o avem in fata depinde de caldura pe care o trezeste in inimile noastre, de sentimentul nostru pentru frumos.
Continutul vietii religioase este, format din ceea ce noi consideram a fi lumea spirituala, suprasensibila. Dar dupa cum nici sensibilitatea estetica, artistica nu este ceea ce noi numim intelegere spirituala a legilor interne ale artei, nici aceasta intelepciune si stiinta care conduce spre lucrurile spirituale nu este acelasi lucru cu religia. Aceasta stiinta va da sentimentului religios mai multa gravitate, demnitate, maretie, il va face mai cuprinzator, dar nu este si nici nu vrea sa fie ea insasi o religie, pentru cine o intelege in mod corect, desi - repet - ea poate sa conduca la religie.
Daca acum dorim sa intelegem, din punctul de vedere al Stiintei spirituale , forta si importanta, sensul si spiritul revelatiei religioase crestine, este necesar sa patrundem adanc in viata spirituala, sa ne ducem cu privirea intr-un trecut foarte indepartat, cu alte cuvinte, sa ne raportam chiar la perioada prereligioasa a omenirii si sa cautam sa ne formam o idee clara despre modul cum s-a nascut religia.
Dar exista oare, pe Pamant, o perioada prereligioasa a omenirii ? - Da, a existat candva, pe Pamant, o vreme cand nu exista religie ; Stiinta spirituala ea insasi trebuie sa raspunda afirmativ la aceasta intrebare, desi, intr-un sens cu totul diferit de cel in care o face stiinta materialista.
Ce importanta are religia pentru omenire ?
- Religia a fost si va fi pentru multa vreme ceea ce insusi acest cuvant exprima : " legatura omului cu Divinitatea, cu lumea spirituala "
Perioadele religioase sunt acelea in care omul nazuia catre o legatura cu Divinitatea, fie din strafundurile unor nostalgii, fie ca simtea ca vointa i-ar fi fost prea slaba daca nu ar fi fost impregnata de o forta divina.
Timpurile cand omul, traia mai mult din presimtiri interioare decat din cunoasterea lumii exterioare, timpurile cand lumea suprasensibila pe care o avusesera pana atunci in jurul sau, cand lumea suprasensibila pe care o avusese pana atunci in jurul sau, dar pe care acum mai mult o presimtire, fara a o mai putea percepe, acestea sunt epocile religioase ale omenirii pe Pamant.
In perioadele anterioare, omul nu simtea nevoia unor legaturi atat de arzatoare cu lumea spirituala - suprasensibila, deoarece avea acces direct la aceasta lume, asa cum are, in prezent, acces direct la lumea sensibila. Are el nevoie sa fie convins ca pietrele, pomii, animalele exista ? Are el nevoie de fel de fel de documente stravechi ca sa ia cunostinta de toate acestea, sa le ateste existenta ? - Nu, caci le vede in jurul lui si nu are nevoie de o religie a lumii sensibile.
continuam in" Cuvant inainte in a 2-a parte"
domnita
01. Apocalipsa dupa IOAN, din Conferintele lui
Rudolf Steiner, 1908
art.1
Apocalipsa ca document de initiere crestina
Rudolf Steiner reprezinta unul dintre cele mai mari spirite germane si a carui opera este putin inteleasa, dar opera acestui mare clarvazator, va avea pentru viata spirituala a omenirii, o mare importanta pentru viitor cu conditia ca opera sa sa fie intr-adevar inteleasa. El este, fireste, greu accesibil si de aceea va mai trece un timp pana cand oamenii il vor aprecia.
Hegel, a spus :" Gandirea cea mai profunda este dominata de figura lui IISUS CHRISTOS,
de persoana Sa istorica, exterioara, iar ceea ce face maretia religiei crestine
este ca, oricat de profunda ar fi, ea este, pe de o parte, inteleasa cu usurinta
de constienta exterioara, iar pe de alta parte, ea incita la un studiu foarte
aprofundat. Ea este accesibila oricui, indiferent de nivelul cultural,
raspunzand totodata celor mai inalte exigente"
Faptul ca religia crestina, ca mesajul Evangheliilor sunt inteligibile fiecarui nivel de constienta, aceasta o stim de aproape doua milenii. Sarcina curentului spiritual antroposofic, al Stiintei spirituale va fi sa arate ca religia crestina ne poate purta catre cea mai profunda gandire, catre o patrundere adanca in intelepciunea umanitatii, daca este inteleasa in sensul ei adevarat si in impulsurile sale cele mai interne, facand din ea ca o dominanta a vietii umane.
Omul este liber sa-si foloseasca fortele pentru cunoasterea lumii fizice, sensibile, dar, totodata, si pentru cunoasterea suprasensibilului. Fapt este ca in prezent fortele care conduc spre cunoasterea suprasensibila se afla, la o buna parte din oameni, doar intr-o stare latenta, intr-un fel de somnolenta. Dar daca omul se afla in posesia unor cunostinte care il pot introduce in lumea suprasensibila de dincolo de sensibil, in nevazutul din spatele celor vazute, dobandind in felul acesta o cunoastere la fel de sigura cum este cunoasterea lucrurilor si faptelor exterioare, atunci el doreste,inarmat cu aceasta cunoastere suprasensibila, sa mearga la izvoarele traditiei, la carti, la documente, la stravechile scrieri
care in decursul istoriei au aratat oamenilor care este lumea suprasensibila, ca si un matematician care se duce la Geometria lui Euclid. Caci pentru cel care parcurge acest drum inarmat cu o cunoastere a lumii suprasensibile, stravechile documente ale mesajului crestin nu pierd nimic din adevarata lor valoare. Dimpotriva, ele ii apar intr-o stralucitoare maretie, caci cuprind adevaruri mult mai profunde decat le poate presimti un om care nu s-a apropiat de cunoasterea antroposofica.
Dar pentru a gasi pozitia corecta a pozitiei antroposofiei fata de stravechile documente religioase sa clarificam mai intai o problema, si anume :
Cine este mai bun cercetator al Geometriei lui Euclid, acela care traduce textul literar si fara a patrunde mai intai spiritul geometriei transmitand continutul cartii sau acela care invata si cunoaste temeinic geometria si datorita acestui fapt stie sa gaseasca geometria si in cartea lui Euclid ? Sa ne imaginam un simplu filolog fata de aceasta carte si care nu intelege nimic din geometrie : cate erori ar comite el dorind sa dezvaluie sensul cartii !
Este ceea ce au facut multi oameni cu documentele vechi religioase, chiar dintre cei care erau chemati sa aprofundeze sensul real al acestora. Ei s-au apropiat de aceste documente fara ca in prealabil independent de acestea sa fi avut cunostintele necesare asupra lumii suprasensibile. Si asa se face ca avem astazi o serie de comentarii asupra documentelor religioase, comentarii care ne dau in mod foarte scrupulos multe cunostinte despre istoricul acestora, despre felul cum au fost redactate, toate insa avand aceeasi valoare ca si expunerea unui ignorant in ale geometriei asupra cartii lui Euclid.
Cunoasterea in materie de religie , este ceva ce nu se poate obtine daca nu recurgem la ajutorul notiunilor obtinute prin Stiinta spirituala, desi antroposofia nu este decat un instrument de cunoastere si nicidecum ea insasi o religie .
Religia este caracterizata cel mai bine prin continutul inimii umane, al sensibilitatii umane, prin acea suma de senzatii si sentimente, pline de afectivitate, prin care omul trimite in sus spre entitatile si fortele suprasensibile ceea ce are mai bun ca receptivitate sufleteasca.
Caracterul religios al unei fiinte umane tine de vapaia sentimentelor din sufletul sau, de forta acestor senzatii, de natura lor, dupa cum aprecierea unui tablou, a unei opere de arta pe care o avem in fata depinde de caldura pe care o trezeste in inimile noastre, de sentimentul nostru pentru frumos.
Continutul vietii religioase este, format din ceea ce noi consideram a fi lumea spirituala, suprasensibila. Dar dupa cum nici sensibilitatea estetica, artistica nu este ceea ce noi numim intelegere spirituala a legilor interne ale artei, nici aceasta intelepciune si stiinta care conduce spre lucrurile spirituale nu este acelasi lucru cu religia. Aceasta stiinta va da sentimentului religios mai multa gravitate, demnitate, maretie, il va face mai cuprinzator, dar nu este si nici nu vrea sa fie ea insasi o religie, pentru cine o intelege in mod corect, desi - repet - ea poate sa conduca la religie.
Daca acum dorim sa intelegem, din punctul de vedere al Stiintei spirituale , forta si importanta, sensul si spiritul revelatiei religioase crestine, este necesar sa patrundem adanc in viata spirituala, sa ne ducem cu privirea intr-un trecut foarte indepartat, cu alte cuvinte, sa ne raportam chiar la perioada prereligioasa a omenirii si sa cautam sa ne formam o idee clara despre modul cum s-a nascut religia.
Dar exista oare, pe Pamant, o perioada prereligioasa a omenirii ? - Da, a existat candva, pe Pamant, o vreme cand nu exista religie ; Stiinta spirituala ea insasi trebuie sa raspunda afirmativ la aceasta intrebare, desi, intr-un sens cu totul diferit de cel in care o face stiinta materialista.
Ce importanta are religia pentru omenire ?
- Religia a fost si va fi pentru multa vreme ceea ce insusi acest cuvant exprima : " legatura omului cu Divinitatea, cu lumea spirituala "
Perioadele religioase sunt acelea in care omul nazuia catre o legatura cu Divinitatea, fie din strafundurile unor nostalgii, fie ca simtea ca vointa i-ar fi fost prea slaba daca nu ar fi fost impregnata de o forta divina.
Timpurile cand omul, traia mai mult din presimtiri interioare decat din cunoasterea lumii exterioare, timpurile cand lumea suprasensibila pe care o avusesera pana atunci in jurul sau, cand lumea suprasensibila pe care o avusese pana atunci in jurul sau, dar pe care acum mai mult o presimtire, fara a o mai putea percepe, acestea sunt epocile religioase ale omenirii pe Pamant.
In perioadele anterioare, omul nu simtea nevoia unor legaturi atat de arzatoare cu lumea spirituala - suprasensibila, deoarece avea acces direct la aceasta lume, asa cum are, in prezent, acces direct la lumea sensibila. Are el nevoie sa fie convins ca pietrele, pomii, animalele exista ? Are el nevoie de fel de fel de documente stravechi ca sa ia cunostinta de toate acestea, sa le ateste existenta ? - Nu, caci le vede in jurul lui si nu are nevoie de o religie a lumii sensibile.
continuam in" Cuvant inainte in a 2-a parte"
domnita
Comentarii
Trimiteți un comentariu