@14 continuare la art 18, CELE 7 PECETI si DESFACEREA lor; APOCALIPSA lui IOAN
http://mihaiiasiromania.blogspot.roinformatii spirituale
14. continuare la art 18; Despre cele 7 Peceti
din APOCALIPSA lui IOAN
din Conferintele lui R.Steiner
,....ati putea cu usurinta, pune urmatoarea intrebare : Nu este oare o idee nespus de cruda faptul ca nenumarate grupuri umane au ramas neevoluate, ca nu si-au dezvoltat facultatile care sa le permita o evolutie normala, ca numai un grup restrans poate sa devina apt sa transmita germenul culturii urmatoare ?
Aceasta idee isi pierde insa caracterul sau tragic, daca facem o distinctie intre dezvoltarea unei rase si dezvoltarea sufleteasca a unui om.
Niciun suflet nu este condamnat sa traiasca mereu in sanul unei anumite rase.
O rasa poate ramane in urma, un popor poate fi inapoiat, dar sufletele depasesc stadiul in care raman rasele.
Ne putem face o reprezentare exacta a lucrurilor, daca ne gandim ca toate sufletele care traiesc in prezent in corpuri umane in tari civilizate au fost altadata incarnate in corpuri umane atlanteene si unele din aceste suflete au urmat o evolutie normala si, deci, nu au ramas la nivelul corespunzator Atlantidei. Deoarece ele au evoluat normal, s-au putut incarna in corpuri mai perfectionate. Numai sufletele ramase in urma evolutiei au fost nevoite sa preia corpuri ramase la un nivel inferior. Daca toate sufletele ar fi progresat in mod egal, atunci populatia raselor ramase in urma s-ar fi redus foarte mult, sau invers, aceste rase ar fi fost populate cu suflete inferioare venite mai tarziu pe Pamant. Trebuie sa stiti ca exista in permanenta suflete de rezerva care pot sa se incarneze in organisme intarziate, inferioare. Dar nici unul nu ramane legat de un asemenea organism daca nu se leaga prin propriile sale fapte.
Raportul care se stabileste intre evolutia sufletelor si evolutia raselor ne este deslusit de un mit extrem de interesant. Sa ne gandim la rasele si culturile care s-au succedat, unele dupa altele.
Un suflet care isi indeplineste misiunea terestra in mod corect se incarneaza intr-un corp care apartine unei rase ; sufletul aspira sa progreseze in sanul acelei rase pentru a dobandi calitatile necesare spre a se reincarna, intr-o existenta urmatoare, intr-o rasa mai evoluata. Numai sufletele care se impotmolesc, ca sa spunem asa, in rasa in care se afla la un moment dat, care nu fac niciun efort pentru a se ridica deasupra materialitatii fizice, vor fi silite sa revina in aceeasi rasa, dar aceasta numai din cauza propriei lor greutati. Aceste suflete se vor reincarna inca o data, eventual si a treia oara, intr-un corp care sa apartina unei rase asemanatoare. Ele executa asupra corpurilor rasei o influenta nefasta, care le intarzie dezvoltarea. Exista o legenda care ne-a pastrat frumos acest aspect al evolutiei.
Omul evolueaza pe calea misiunii sale terestre prin aceea ca el urmeaza marii indrumatori si conducatori care arata omenirii telurile care urmeaza sa fie atinse.
Daca omul se indeparteaza de aceste teluri, va trebui sa ramana in sanul aceleasi rase, nu poate sa o depaseasca.
Sa ne gandim la o personalitate care are fericirea sa se afle in apropierea unuia din acei mari conducatori ai omenirii, sa zicem chiar in preajma lui CHRISTOS, sa asiste la toate minunile Sale, savarsite tocmai pentru a ajuta progresul omenirii, dar care nu da nicio importanta acestor fapte, nu recunoaste, ba chiar respinge pe acel Conducator.
O asemenea personalitate, un asemenea suflet, va fi condamnat sa ramana in aceasi rasa in care se afla. Si daca ducem gandul nostru mai departe, ajungem la legenda lui Ahasverus, care se reincarneaza mereu si mereu in aceeasi rasa, in acelasi popor, pentru ca a respins pe CHRISTOS IISUS.
In aceste legende sunt incrustate marile adevaruri ale evolutiei umane.
Trebuie facuta o neta distinctie intre evolutia sufletelor individuale si evolutia raselor si a popoarelor.
Niciun suflet nu a fost constrans, fara motive temeinice, sa ramana intr-un corp mai prejos de gradul sau de evolutie, adica intr-un corp ramas in urma; niciun suflet nu va fi constrans sa se reincarneze, fara un temei, intr-un corp de nivelul actual.
Sufletele care vor auzi si urma vocea care ne indeamna spre progres vor supravietui marelor dezastre provocate de Razboiul tuturor impotriva tuturor; ele vor reaparea si se vor reincarna in corpuri noi, forme diferite de ale noastre, de cele de astazi.
Ar fi o dovada de miopie daca, de exemplu, ne-am imagina corpurile oamenilor din perioada atlanteana asemanatoare cu cele actuale.
In decursul mileniilor, aspectul exterior al oamenilor se modifica, si dupa cum corpul nostru actual este diferit de cel al oamenilor atlantidei, la fel, Omul care va reaparea dupa Marele Razboi al tuturor impotriva tuturor va avea un aspect cu totul diferit de al nostru.
In prezent , omul este astfel constituit incat el poate ascunde intr-o anumita privinta in el ceea ce are bun sau rau. Se poate argumenta, desigur, ca fizionomia il tradeaza adeseori si cine are cunostintele necesare poate citi multe lucruri in trasaturile unei fete(chip);
Dar in prezent este perfect posibil ca un ticalos sa surada cu amabilitate, cu mina cea mai inocenta, si sa fie luat drept un om onest.
La fel, este posibil si cazul invers, sa ramana nesesizate calitatile dintre cele mai frumoase, ale unui suflet. Este intru totul posibil ca atat frumusetea, cat si uratenia unui suflet, inteligenta si neghiobia sa se ascunda in spatele unei fizionomii generalizate a unui tip sau altul de oameni. Aceasta nu va mai fi posibil in perioada care va urma Marelui Razboi.
Pe frunte si in general pe toata figura omului va fi inscris daca este un om bun sau un om rau. Fata sa, insusi corpul sau vor fi imaginea a ceea ce este sufletul sau. Felul in care sufletul a evoluat, daca a dezvoltat instincte bune sau instincte rele, se va citi pe fruntea lui.
Dupa Marele Razboi al tuturor impotriva tuturor vor exista doua categorii de oameni : cei care s-au straduit sa asculte chemarea catre o viata spirituala, care isi vor di spiritualizat si innobilat sufletul si spiritul, vor avea intiparita pe fruntea lor pecetea acestei vieti spirituale a sufletului; chiar si gesturile si miscarea mainilor vor exprima structura lor sufleteasca. Ceilalti, cei care s-au indepartat de viata spirituala, reprezentati prin comunitatea din Laodiceea, cei " calduti", nici fierbinti, nici reci, vor fi in viitoarea perioada de evolutie fiinte purtatoare de forte retrograde, care paralizeaza evolutia. Acestia vor forma tagma elementelor rele, vor avea o infatisare neplacuta, urata, lipsita de inteligenta, cu privirea rautacioasa, toate expresie a pasiunilor si a instinctelor ostile spiritului. Prin gesturi, prin comportamentul pe care il vor avea in toate ocaziile, vor fi imaginea exterioara a urateniei sufletului lor. Dupa cum inainte vreme oamenii s-au impartit in rase sau in comunitati de cultura diferite, la fel se vor separa, in viitor, in doua mari curente, un curent al celor buni si un curent al celor rai. Si acest caracter al sufletului se va intipari in figura lor; niciun om nu-si va mai putea disimula ascunzisurile sufletului.
Daca privim retrospectiv cum s-a dezvoltat omenirea pe Pamant pana acum, vom intelege ca evolutia sa viitoare, asa cum am aratat-o, este de fapt in perfecta concordanta cu trecutul
Sa evocam din nou originea Pamantului, cu fazele sale anterioare, Saturn, Soare, Luna si cu pauzele cosmice intre aceste faze. Dupa pauza cosmica ce a urmat fazei lunare, Pamantul apare in a patra sa incarnare din tenebrele cosmice. In acel moment, in primele faze ale evolutiei terestre, nu exista pe Pamant nicio alta creatura, in afara de om.
El, omul, este primul nascut al Pamantului.
Dar ca structura, el nu era decat spirit ; structura ulterioara carnala a constat dintr-o condensare. Sa ne imaginam o masa lichida care se comporta ca o suspensie libera, care poate pluti liber. Printr-un proces de condensare, in aceasta masa lichida apar mici formatiuni cristalizate, de gheata ; procesul este continuu, se formeaza mereu alte bucati de gheata. Sa mergem cu gandul mai departe si sa ne inchipuim ca o parte din aceste formatiuni incep sa se desprinda de masa lichida, capatand o existenta independenta. Cum insa fiecare bucata de gheata nu se poate mari decat atat timp cat se afla in masa lichida, odata desprinsa de aceasta ramane la starea de consistenta initiala, din momentul desprinderii. Rezulta ca bucatile de gheata nu sunt egale, fiecare avand o structura proportionala cu timpul de sedere in masa lichida. Cele desprinse printre primele vor fi mai mici decat cele desprinse ulterior. Ca urmare, o parte din masa lichida s-a cristalizat si s-a desprins sub forma unei mici bucati de gheata, cu existenta proprie. Restul masei lichide continua procesul de cristalizare lenta, adaugand noi bucati de gheata la cele deja separate
La sfarsitul acestui proces, aproape tot lichidul s-a cristalizat. In acel moment, ultima bucata de gheata va contine cea mai multa cantitate din substanta de baza, din substanta-mama, din masa lichida initiala, deoarece ea a asteptat cel mai mult inainte de a se separa de apa-mama de origine. Procesul este identic cand ne referim la evolutia omului.
continuam in art 20
domnita
14. continuare la art 18; Despre cele 7 Peceti
din APOCALIPSA lui IOAN
din Conferintele lui R.Steiner
,....ati putea cu usurinta, pune urmatoarea intrebare : Nu este oare o idee nespus de cruda faptul ca nenumarate grupuri umane au ramas neevoluate, ca nu si-au dezvoltat facultatile care sa le permita o evolutie normala, ca numai un grup restrans poate sa devina apt sa transmita germenul culturii urmatoare ?
Aceasta idee isi pierde insa caracterul sau tragic, daca facem o distinctie intre dezvoltarea unei rase si dezvoltarea sufleteasca a unui om.
Niciun suflet nu este condamnat sa traiasca mereu in sanul unei anumite rase.
O rasa poate ramane in urma, un popor poate fi inapoiat, dar sufletele depasesc stadiul in care raman rasele.
Ne putem face o reprezentare exacta a lucrurilor, daca ne gandim ca toate sufletele care traiesc in prezent in corpuri umane in tari civilizate au fost altadata incarnate in corpuri umane atlanteene si unele din aceste suflete au urmat o evolutie normala si, deci, nu au ramas la nivelul corespunzator Atlantidei. Deoarece ele au evoluat normal, s-au putut incarna in corpuri mai perfectionate. Numai sufletele ramase in urma evolutiei au fost nevoite sa preia corpuri ramase la un nivel inferior. Daca toate sufletele ar fi progresat in mod egal, atunci populatia raselor ramase in urma s-ar fi redus foarte mult, sau invers, aceste rase ar fi fost populate cu suflete inferioare venite mai tarziu pe Pamant. Trebuie sa stiti ca exista in permanenta suflete de rezerva care pot sa se incarneze in organisme intarziate, inferioare. Dar nici unul nu ramane legat de un asemenea organism daca nu se leaga prin propriile sale fapte.
Raportul care se stabileste intre evolutia sufletelor si evolutia raselor ne este deslusit de un mit extrem de interesant. Sa ne gandim la rasele si culturile care s-au succedat, unele dupa altele.
Un suflet care isi indeplineste misiunea terestra in mod corect se incarneaza intr-un corp care apartine unei rase ; sufletul aspira sa progreseze in sanul acelei rase pentru a dobandi calitatile necesare spre a se reincarna, intr-o existenta urmatoare, intr-o rasa mai evoluata. Numai sufletele care se impotmolesc, ca sa spunem asa, in rasa in care se afla la un moment dat, care nu fac niciun efort pentru a se ridica deasupra materialitatii fizice, vor fi silite sa revina in aceeasi rasa, dar aceasta numai din cauza propriei lor greutati. Aceste suflete se vor reincarna inca o data, eventual si a treia oara, intr-un corp care sa apartina unei rase asemanatoare. Ele executa asupra corpurilor rasei o influenta nefasta, care le intarzie dezvoltarea. Exista o legenda care ne-a pastrat frumos acest aspect al evolutiei.
Omul evolueaza pe calea misiunii sale terestre prin aceea ca el urmeaza marii indrumatori si conducatori care arata omenirii telurile care urmeaza sa fie atinse.
Daca omul se indeparteaza de aceste teluri, va trebui sa ramana in sanul aceleasi rase, nu poate sa o depaseasca.
Sa ne gandim la o personalitate care are fericirea sa se afle in apropierea unuia din acei mari conducatori ai omenirii, sa zicem chiar in preajma lui CHRISTOS, sa asiste la toate minunile Sale, savarsite tocmai pentru a ajuta progresul omenirii, dar care nu da nicio importanta acestor fapte, nu recunoaste, ba chiar respinge pe acel Conducator.
O asemenea personalitate, un asemenea suflet, va fi condamnat sa ramana in aceasi rasa in care se afla. Si daca ducem gandul nostru mai departe, ajungem la legenda lui Ahasverus, care se reincarneaza mereu si mereu in aceeasi rasa, in acelasi popor, pentru ca a respins pe CHRISTOS IISUS.
In aceste legende sunt incrustate marile adevaruri ale evolutiei umane.
Trebuie facuta o neta distinctie intre evolutia sufletelor individuale si evolutia raselor si a popoarelor.
Niciun suflet nu a fost constrans, fara motive temeinice, sa ramana intr-un corp mai prejos de gradul sau de evolutie, adica intr-un corp ramas in urma; niciun suflet nu va fi constrans sa se reincarneze, fara un temei, intr-un corp de nivelul actual.
Sufletele care vor auzi si urma vocea care ne indeamna spre progres vor supravietui marelor dezastre provocate de Razboiul tuturor impotriva tuturor; ele vor reaparea si se vor reincarna in corpuri noi, forme diferite de ale noastre, de cele de astazi.
Ar fi o dovada de miopie daca, de exemplu, ne-am imagina corpurile oamenilor din perioada atlanteana asemanatoare cu cele actuale.
In decursul mileniilor, aspectul exterior al oamenilor se modifica, si dupa cum corpul nostru actual este diferit de cel al oamenilor atlantidei, la fel, Omul care va reaparea dupa Marele Razboi al tuturor impotriva tuturor va avea un aspect cu totul diferit de al nostru.
In prezent , omul este astfel constituit incat el poate ascunde intr-o anumita privinta in el ceea ce are bun sau rau. Se poate argumenta, desigur, ca fizionomia il tradeaza adeseori si cine are cunostintele necesare poate citi multe lucruri in trasaturile unei fete(chip);
Dar in prezent este perfect posibil ca un ticalos sa surada cu amabilitate, cu mina cea mai inocenta, si sa fie luat drept un om onest.
La fel, este posibil si cazul invers, sa ramana nesesizate calitatile dintre cele mai frumoase, ale unui suflet. Este intru totul posibil ca atat frumusetea, cat si uratenia unui suflet, inteligenta si neghiobia sa se ascunda in spatele unei fizionomii generalizate a unui tip sau altul de oameni. Aceasta nu va mai fi posibil in perioada care va urma Marelui Razboi.
Pe frunte si in general pe toata figura omului va fi inscris daca este un om bun sau un om rau. Fata sa, insusi corpul sau vor fi imaginea a ceea ce este sufletul sau. Felul in care sufletul a evoluat, daca a dezvoltat instincte bune sau instincte rele, se va citi pe fruntea lui.
Dupa Marele Razboi al tuturor impotriva tuturor vor exista doua categorii de oameni : cei care s-au straduit sa asculte chemarea catre o viata spirituala, care isi vor di spiritualizat si innobilat sufletul si spiritul, vor avea intiparita pe fruntea lor pecetea acestei vieti spirituale a sufletului; chiar si gesturile si miscarea mainilor vor exprima structura lor sufleteasca. Ceilalti, cei care s-au indepartat de viata spirituala, reprezentati prin comunitatea din Laodiceea, cei " calduti", nici fierbinti, nici reci, vor fi in viitoarea perioada de evolutie fiinte purtatoare de forte retrograde, care paralizeaza evolutia. Acestia vor forma tagma elementelor rele, vor avea o infatisare neplacuta, urata, lipsita de inteligenta, cu privirea rautacioasa, toate expresie a pasiunilor si a instinctelor ostile spiritului. Prin gesturi, prin comportamentul pe care il vor avea in toate ocaziile, vor fi imaginea exterioara a urateniei sufletului lor. Dupa cum inainte vreme oamenii s-au impartit in rase sau in comunitati de cultura diferite, la fel se vor separa, in viitor, in doua mari curente, un curent al celor buni si un curent al celor rai. Si acest caracter al sufletului se va intipari in figura lor; niciun om nu-si va mai putea disimula ascunzisurile sufletului.
Daca privim retrospectiv cum s-a dezvoltat omenirea pe Pamant pana acum, vom intelege ca evolutia sa viitoare, asa cum am aratat-o, este de fapt in perfecta concordanta cu trecutul
Sa evocam din nou originea Pamantului, cu fazele sale anterioare, Saturn, Soare, Luna si cu pauzele cosmice intre aceste faze. Dupa pauza cosmica ce a urmat fazei lunare, Pamantul apare in a patra sa incarnare din tenebrele cosmice. In acel moment, in primele faze ale evolutiei terestre, nu exista pe Pamant nicio alta creatura, in afara de om.
El, omul, este primul nascut al Pamantului.
Dar ca structura, el nu era decat spirit ; structura ulterioara carnala a constat dintr-o condensare. Sa ne imaginam o masa lichida care se comporta ca o suspensie libera, care poate pluti liber. Printr-un proces de condensare, in aceasta masa lichida apar mici formatiuni cristalizate, de gheata ; procesul este continuu, se formeaza mereu alte bucati de gheata. Sa mergem cu gandul mai departe si sa ne inchipuim ca o parte din aceste formatiuni incep sa se desprinda de masa lichida, capatand o existenta independenta. Cum insa fiecare bucata de gheata nu se poate mari decat atat timp cat se afla in masa lichida, odata desprinsa de aceasta ramane la starea de consistenta initiala, din momentul desprinderii. Rezulta ca bucatile de gheata nu sunt egale, fiecare avand o structura proportionala cu timpul de sedere in masa lichida. Cele desprinse printre primele vor fi mai mici decat cele desprinse ulterior. Ca urmare, o parte din masa lichida s-a cristalizat si s-a desprins sub forma unei mici bucati de gheata, cu existenta proprie. Restul masei lichide continua procesul de cristalizare lenta, adaugand noi bucati de gheata la cele deja separate
La sfarsitul acestui proces, aproape tot lichidul s-a cristalizat. In acel moment, ultima bucata de gheata va contine cea mai multa cantitate din substanta de baza, din substanta-mama, din masa lichida initiala, deoarece ea a asteptat cel mai mult inainte de a se separa de apa-mama de origine. Procesul este identic cand ne referim la evolutia omului.
continuam in art 20
domnita
Comentarii
Trimiteți un comentariu