@ 10, continuare la art 14, Scrisorile catre cele sapte Biserici, Apocalipsa lui IOAN
http://mihaiiasiromania.blogspot.roinformatii spirituale
10. continuare la art 14, Scrisorile catre cele sapte
Biserici
Apocalipsa lui IOAN
din Conferintele lui Rudolf Steiner
,.... Este fara indoiala ca, cultura are acum, in epoca noastra, a 5-a epoca de cultura, un drum precumpanitor descendent si va continua sa coboare tot mai mult. In fata acestor vertiginoase afundari in materie, este nevoie de un impuls nou care sa preintampine cufundarea totala a omenirii in materie. Niciodata inainte omul nu se atasase atat de profund de materie. Un impuls puternic, cel mai puternic din toate care au actionat pe Pamant trebuie sa intervina. Si acest puternic impuls a fost insasi venirea lui CHRISTOS IISUS, care a dat oamenilor elanul necesar spre o viata spirituala noua.
Daca in prezent omenirea are fortele de redresare necesare, cu toata profunda alunecare in materie, aceasta se datoreaza puternicului impuls venit prin CHRISTOS IISUS.
In cursul acestui proces de coborare in materie, omenirea a primit mereu impulsuri spirituale
Un asemenea impuls este insasi viata crestina, care acum se afla abia la inceputurile ei,dar care in viitor va capata o amploare si o stralucire de neinchipuit, fiindca oamenii doar in viitor vor ajunge la o intelegere deplina a Evangheliilor.
Doar atunci se va vedea ce forta spirituala, de neconceput azi pentru multi, contin acestea.
Cu cat Evangheliile se vor raspandi tot mai mult in forma lor adevarata, cu atat mai mult va putea omul, in ciuda dezvoltarii civilizatiei materialiste, sa desfasoare o viata spirituala capabila sa-l readuca spre lumile spirituale.
Epocile de cultura, pe care le-am vazut succedandu-se in perioada noastra postatlanteana,
sunt indicate de autorul Apocalipsei prin acele mici comunitati sau " biserici ", dispersate pe Pamant si pe care el le considera drept reprezentante ale celor sapte epoci de cultura.
Cand vorbeste de comunitatea sau Biserica din Efes, el vrea, de fapt, sa spuna ca la Efes a trait o comunitate care s-a convertit si intr-o buna masura a primit crestinismul. Dar cum evolutia se deruleaza cu incetul, mai ramane intotdeauna, in fiecare stadiu, ceva din epoca precedenta. La Efes exista o scoala de initiere, iar invatatura crestina imbraca acolo o nuanta in care se poate recunoaste caracterul Indiei antice. - Prin comunitatea din Efes, autorul Apocalipsei ne indica prima epoca de cultura a perioadei postatlanteene, si, ceea ce trebuie spus, se gaseste in "Scrisoarea" catre aceasta comunitate sau biserica. Pentru a intelege aceasta este necesar sa ne reprezentam lucrurile in felul urmator. Caracterul acestei prime si indepartate epoci indiene ramane asa cum era, desigur, si se prelungeste in diferite alte curente de cultura. In comunitatea din Efes gasim ceva din acest caracter, crestinismul este inteles aici sub o forma determinata de caracterul tipic al anticei culturi indiene. Asadar, vom gasi ca fiecare Scrisoare este adresata reprezentantului uneia din cele sapte epoci de cultura. In fiecare Scrisoare se spune : Voi sunteti asa si asa!
Cutare sau cutare aspect al fiintei voastre corespunde spiritului crestin, dar alte aspecte trebuie sa le schimbati. Asa scrie autorul Apocalipsei fiecarei epoci de cultura, ce poate sa pastreze si ce nu mai este bun si trebuie schimbat.
Sa incercam acum sa vedem daca intr-adevar cele sapte Scrisori, care urmeaza una dupa alta, au ceva din caracterul celor sapte epoci de cultura succesive. Sa ne straduim sa intelegem felul cum trebuie sa fie scrise aceste Scrisori pentru a corespunde cu ceea ce tocmai s-a spus. Autorul Apocalipsei gandeste asa :In Efes exista o comunitate
, o Biserica. Aceasta a primit crestinismul, dar il imbraca intr-o haina care este din prima epoca, straina pentru o viata exterioara, lipsita de iubire pentru ceea ce este cu adevarat sarcina si misiunea omului din perioada postatlanteana. Ca aceasta comunitate a parasit cultul pentru o viata senzuala grosolana si ca s-a intors spre o viata spirituala- asa spune
cel care scrie Scrisorile catre Biserici - aceasta este ceva placut pentru el. Noi stim ca autorul Apocalipsei se refera la faptul ca le Efes era locul unde se celebrau Misteriile Dianei
cea casta. El vrea sa spuna ca acolo era foarte infloritor impulsul care ducea spre o indepartare de lumea senzuala pentru a se orienta spre spiritualitate. " Dar eu am ceva impotriva ta, caci ai parasit prima iubire ". Aceasta prima iubire este dragostea pe care omul primei epoci de cultura postatlanteana ar fi trebuit sa o arate Pamantului, pe care trebuie sa-l considere drept camp in care sa fie semanata samanta divina.
Cum se caracterizeaza insa, pe sine,cel care dicteaza aceasta Scrisoare ? El se arata ca fiind precursor al lui CHRISTOS IISUS, si totodata conducator al primei epoci de cultura. CHRISTOS IISUS vorbeste oarecum, prin el, prin acest indrumator al primei epoci
, cand initiatul isi indrepta privirea spre lumea de dincolo. El spune despre sine ca tine in mana dreapta cele sapte stele si cele sapte sfesnice de aur.
Cele sapte stele nu sunt altceva decat simbolurile celor sapte entitati spirituale superioare care conduc si calauzesc marile epoci de cultura.
Iar cele sapte sfesnice nu sunt decat - si aceasta o spune in mod expres- fiinte spirituale care nu se pot vedea in lumea sensibila, fizica.
In initierea de tip yoga se vorbeste despre aceste fiinte in termeni clari, dar totodata se arata ca omul nu va actiona niciodata in sensul evolutiei normale, daca uraste lucrarile lumii exterioare, daca inceteaza sa le aprecieze si sa le iubeasca.
Comunitatea din Efes s-a indepartat de iubirea fata de lucrarile lumii exterioare. Pe buna dreptate, deci, se spune in Apocalipsa :" Tu urasti lucrarile nicolaitilor ". " Nicolaitii " este un termen care desemneaza pe oamenii pentru care viata se desfasoara numai in materia sensibila. In epoca la care s-a scris aceasta Scrisoare, exista o secta a nicolaitilor care nu arata interes decat pentru viata exterioara, senzuala, materiala. Este ceea ce tu nu trebuie
sa faci, spune cel care inspira aceasta prima Scrisoare. Dar nu-ti parasi prima ta iubire, caci din clipa cand ai prins dragoste pentru lumea exterioara tu o insufletesti si o inalti spre spiritualitate. Cine are urechi de auzit sa auda; celui care va birui, ii voi da sa manance nu numai din poamele cele trecatoare, ci din pomul Vietii - cu alte cuvinte acela va fi capabil sa spiritualizeze ce este material aici pe Pamant, pentru a-l aduce ca ofranda pe altarul vietii spirituale.
Reprezentativa pentru cea de a-2-a epoca de cultura este comunitatea din Smirna.
Conducatorul omenirii se adreseaza catre aceasta prin al doilea mare precursor, inspiratorul si calauzitorul vechii culturi persane. Modul de a gandi al vechilor persi era aceasta : Candva, Zeul Luminii avea un dusman, materia exterioara, pe intunecatul Ahriman. La inceput, eram unit cu Spiritul Luminii, care a fost primul, dar apoi, am fost atras spre lumea materiala, de care s-a legat puterea ostila si retrograda a lui Ahriman. Acum, in legatura cu Spiritul Luminii, prelucrez materia si fac ca spiritul sa patrunda in ea. Dupa ce entitatea raului va fi invinsa, Zeul luminii va reaparea. " Eu sunt cel dintai, dar si cel din urma", acela care este mort in viata materiala si va fi din nou viu prin inviere in spirit.
Citim textual in cea de a-2-a Scrisoare :" Eu sunt cel dintai si cel de pe urma, cel care este si care a fost si care vine, care este din nou viu "(Apocalipsa, cap.2,v.8). Ne-ar rapi prea mult timp sa analizam fiecare fraza, dar nu putem trece mai departe fara a cita textual acel verset care ne arata cu precizie modul in care se comporta un membru al comunitatii din Smirna, cand o transforma intr-un principiu crestin. Aceasta inseamna ca materia moarta se poate insufleti, ca moartea poate fi inviata, ca moartea poate fi spiritualizata. Omul nu piere prin moarte. Daca ar pieri, moartea ar fi pentru el un eveniment care l-ar duce spre o lume spirituala in care experientele vietii terestre nu i-ar mai fi de folos. Sa luam exemplul unei persoane care nu a dus o viata din care sa culeaga roade adevarate. El nu aduce nimic in viata spirituala. Dar acolo, in lumea spirituala, el nu va putea trai fara roade aduse de pe Pamant. Acela care nu aduce nimic din experienta sa pe Pamant, nici un fruct al existentei sale terestre, ar suferi o "a doua moarte". Acela care a stiut sa lucreze, sa fie activ, aici pe Pamant, va fi salvat de la aceasta " a doua moarte". Iata acest text :
" Cine are urechi de auzit sa auda ce spune Spiritul catre comunitate; Cel care va invinge nu va mai suferi o a doua moarte " (Apocalipsa, cap 2, v.11 )
continuam in art 16
domnita
10. continuare la art 14, Scrisorile catre cele sapte
Biserici
Apocalipsa lui IOAN
din Conferintele lui Rudolf Steiner
,.... Este fara indoiala ca, cultura are acum, in epoca noastra, a 5-a epoca de cultura, un drum precumpanitor descendent si va continua sa coboare tot mai mult. In fata acestor vertiginoase afundari in materie, este nevoie de un impuls nou care sa preintampine cufundarea totala a omenirii in materie. Niciodata inainte omul nu se atasase atat de profund de materie. Un impuls puternic, cel mai puternic din toate care au actionat pe Pamant trebuie sa intervina. Si acest puternic impuls a fost insasi venirea lui CHRISTOS IISUS, care a dat oamenilor elanul necesar spre o viata spirituala noua.
Daca in prezent omenirea are fortele de redresare necesare, cu toata profunda alunecare in materie, aceasta se datoreaza puternicului impuls venit prin CHRISTOS IISUS.
In cursul acestui proces de coborare in materie, omenirea a primit mereu impulsuri spirituale
Un asemenea impuls este insasi viata crestina, care acum se afla abia la inceputurile ei,dar care in viitor va capata o amploare si o stralucire de neinchipuit, fiindca oamenii doar in viitor vor ajunge la o intelegere deplina a Evangheliilor.
Doar atunci se va vedea ce forta spirituala, de neconceput azi pentru multi, contin acestea.
Cu cat Evangheliile se vor raspandi tot mai mult in forma lor adevarata, cu atat mai mult va putea omul, in ciuda dezvoltarii civilizatiei materialiste, sa desfasoare o viata spirituala capabila sa-l readuca spre lumile spirituale.
Epocile de cultura, pe care le-am vazut succedandu-se in perioada noastra postatlanteana,
sunt indicate de autorul Apocalipsei prin acele mici comunitati sau " biserici ", dispersate pe Pamant si pe care el le considera drept reprezentante ale celor sapte epoci de cultura.
Cand vorbeste de comunitatea sau Biserica din Efes, el vrea, de fapt, sa spuna ca la Efes a trait o comunitate care s-a convertit si intr-o buna masura a primit crestinismul. Dar cum evolutia se deruleaza cu incetul, mai ramane intotdeauna, in fiecare stadiu, ceva din epoca precedenta. La Efes exista o scoala de initiere, iar invatatura crestina imbraca acolo o nuanta in care se poate recunoaste caracterul Indiei antice. - Prin comunitatea din Efes, autorul Apocalipsei ne indica prima epoca de cultura a perioadei postatlanteene, si, ceea ce trebuie spus, se gaseste in "Scrisoarea" catre aceasta comunitate sau biserica. Pentru a intelege aceasta este necesar sa ne reprezentam lucrurile in felul urmator. Caracterul acestei prime si indepartate epoci indiene ramane asa cum era, desigur, si se prelungeste in diferite alte curente de cultura. In comunitatea din Efes gasim ceva din acest caracter, crestinismul este inteles aici sub o forma determinata de caracterul tipic al anticei culturi indiene. Asadar, vom gasi ca fiecare Scrisoare este adresata reprezentantului uneia din cele sapte epoci de cultura. In fiecare Scrisoare se spune : Voi sunteti asa si asa!
Cutare sau cutare aspect al fiintei voastre corespunde spiritului crestin, dar alte aspecte trebuie sa le schimbati. Asa scrie autorul Apocalipsei fiecarei epoci de cultura, ce poate sa pastreze si ce nu mai este bun si trebuie schimbat.
Sa incercam acum sa vedem daca intr-adevar cele sapte Scrisori, care urmeaza una dupa alta, au ceva din caracterul celor sapte epoci de cultura succesive. Sa ne straduim sa intelegem felul cum trebuie sa fie scrise aceste Scrisori pentru a corespunde cu ceea ce tocmai s-a spus. Autorul Apocalipsei gandeste asa :In Efes exista o comunitate
, o Biserica. Aceasta a primit crestinismul, dar il imbraca intr-o haina care este din prima epoca, straina pentru o viata exterioara, lipsita de iubire pentru ceea ce este cu adevarat sarcina si misiunea omului din perioada postatlanteana. Ca aceasta comunitate a parasit cultul pentru o viata senzuala grosolana si ca s-a intors spre o viata spirituala- asa spune
cel care scrie Scrisorile catre Biserici - aceasta este ceva placut pentru el. Noi stim ca autorul Apocalipsei se refera la faptul ca le Efes era locul unde se celebrau Misteriile Dianei
cea casta. El vrea sa spuna ca acolo era foarte infloritor impulsul care ducea spre o indepartare de lumea senzuala pentru a se orienta spre spiritualitate. " Dar eu am ceva impotriva ta, caci ai parasit prima iubire ". Aceasta prima iubire este dragostea pe care omul primei epoci de cultura postatlanteana ar fi trebuit sa o arate Pamantului, pe care trebuie sa-l considere drept camp in care sa fie semanata samanta divina.
Cum se caracterizeaza insa, pe sine,cel care dicteaza aceasta Scrisoare ? El se arata ca fiind precursor al lui CHRISTOS IISUS, si totodata conducator al primei epoci de cultura. CHRISTOS IISUS vorbeste oarecum, prin el, prin acest indrumator al primei epoci
, cand initiatul isi indrepta privirea spre lumea de dincolo. El spune despre sine ca tine in mana dreapta cele sapte stele si cele sapte sfesnice de aur.
Cele sapte stele nu sunt altceva decat simbolurile celor sapte entitati spirituale superioare care conduc si calauzesc marile epoci de cultura.
Iar cele sapte sfesnice nu sunt decat - si aceasta o spune in mod expres- fiinte spirituale care nu se pot vedea in lumea sensibila, fizica.
In initierea de tip yoga se vorbeste despre aceste fiinte in termeni clari, dar totodata se arata ca omul nu va actiona niciodata in sensul evolutiei normale, daca uraste lucrarile lumii exterioare, daca inceteaza sa le aprecieze si sa le iubeasca.
Comunitatea din Efes s-a indepartat de iubirea fata de lucrarile lumii exterioare. Pe buna dreptate, deci, se spune in Apocalipsa :" Tu urasti lucrarile nicolaitilor ". " Nicolaitii " este un termen care desemneaza pe oamenii pentru care viata se desfasoara numai in materia sensibila. In epoca la care s-a scris aceasta Scrisoare, exista o secta a nicolaitilor care nu arata interes decat pentru viata exterioara, senzuala, materiala. Este ceea ce tu nu trebuie
sa faci, spune cel care inspira aceasta prima Scrisoare. Dar nu-ti parasi prima ta iubire, caci din clipa cand ai prins dragoste pentru lumea exterioara tu o insufletesti si o inalti spre spiritualitate. Cine are urechi de auzit sa auda; celui care va birui, ii voi da sa manance nu numai din poamele cele trecatoare, ci din pomul Vietii - cu alte cuvinte acela va fi capabil sa spiritualizeze ce este material aici pe Pamant, pentru a-l aduce ca ofranda pe altarul vietii spirituale.
Reprezentativa pentru cea de a-2-a epoca de cultura este comunitatea din Smirna.
Conducatorul omenirii se adreseaza catre aceasta prin al doilea mare precursor, inspiratorul si calauzitorul vechii culturi persane. Modul de a gandi al vechilor persi era aceasta : Candva, Zeul Luminii avea un dusman, materia exterioara, pe intunecatul Ahriman. La inceput, eram unit cu Spiritul Luminii, care a fost primul, dar apoi, am fost atras spre lumea materiala, de care s-a legat puterea ostila si retrograda a lui Ahriman. Acum, in legatura cu Spiritul Luminii, prelucrez materia si fac ca spiritul sa patrunda in ea. Dupa ce entitatea raului va fi invinsa, Zeul luminii va reaparea. " Eu sunt cel dintai, dar si cel din urma", acela care este mort in viata materiala si va fi din nou viu prin inviere in spirit.
Citim textual in cea de a-2-a Scrisoare :" Eu sunt cel dintai si cel de pe urma, cel care este si care a fost si care vine, care este din nou viu "(Apocalipsa, cap.2,v.8). Ne-ar rapi prea mult timp sa analizam fiecare fraza, dar nu putem trece mai departe fara a cita textual acel verset care ne arata cu precizie modul in care se comporta un membru al comunitatii din Smirna, cand o transforma intr-un principiu crestin. Aceasta inseamna ca materia moarta se poate insufleti, ca moartea poate fi inviata, ca moartea poate fi spiritualizata. Omul nu piere prin moarte. Daca ar pieri, moartea ar fi pentru el un eveniment care l-ar duce spre o lume spirituala in care experientele vietii terestre nu i-ar mai fi de folos. Sa luam exemplul unei persoane care nu a dus o viata din care sa culeaga roade adevarate. El nu aduce nimic in viata spirituala. Dar acolo, in lumea spirituala, el nu va putea trai fara roade aduse de pe Pamant. Acela care nu aduce nimic din experienta sa pe Pamant, nici un fruct al existentei sale terestre, ar suferi o "a doua moarte". Acela care a stiut sa lucreze, sa fie activ, aici pe Pamant, va fi salvat de la aceasta " a doua moarte". Iata acest text :
" Cine are urechi de auzit sa auda ce spune Spiritul catre comunitate; Cel care va invinge nu va mai suferi o a doua moarte " (Apocalipsa, cap 2, v.11 )
continuam in art 16
domnita
Comentarii
Trimiteți un comentariu