@2 APOCALIPSA lui IOAN. Cuvant inainte, a-2-a parte.,.. din Conferintele lui R.Steiner
http://mihaiiasiromania.blogspot.ro
informatii spirituale/Stiinta spirituala
02. Apocalipsa lui IOAN. Cuvant inainte a-2-a parte
din Conferintele lui R.Steiner
,.... A existat pentru oameni o vreme cand ei au trait efectiv in mijlocul si printre acele calitati spirituale despre care vorbeste acum orice religie si izvoarele de intelepciune sacra. Cuvantul "evolutie" a devenit astazi, in multe domenii ale conceptiei despre lume, un cuvant magic, dar el este aplicat de stiintele materialiste numai la aspectele materiale, exterioare. Pentru cine priveste insa lumea din perspectiva Stiintei spirituale, totul, absolut totul, este in evolutie si mai presus de orice, insasi constienta umana. Starea de constienta in care traim astazi, prin care, atunci cand ne trezim dimineata, avem posibilitatea sa vedem si sa intelegem lumea sensibila cu ajutorul organelor sensibile, aceasta stare de constienta este ea insasi rezultatul unei evolutii, s-a dezvoltat dintr-o alta anterioara. In terminologia folosita de Stiinta spirituala se numeste "constienta clara a starii de veghe". Dar ea s-a dezvoltat dintr-o alta stare de constienta, mult mai veche, pe care o putem numi "constienta crepusculara imaginativa " a omenirii. Dar ea s-a dezvoltat dintr-o alta stare de constienta, mult mai veche, pe care o putem numi "constienta crepusculara imaginativa " a omenirii.
Cu aceasta ne ducem mai inapoi, la stari evolutive extrem de vechi ale umanitatii, despre care antropologia exterioara nu spune nimic, pentru simplul motiv ca aceasta stiinta materialista utilizeaza doar metode si instrumente de natura fizica si metodele gandirii rationale. Ea crede ca omul a strabatut intr-un trecut extrem de indepartat stari de constienta care ar fi fost asemanatoare cu cele strabatute de animalele actuale.
Am aratat, in unele conferinte anterioare, cum trebuie sa ne reprezentam, din punctul de vedere al Stiintei spirituale, raportul omului cu animalele. Omul nu a fost niciodata o fiinta care sa se fi putut compara cu animalul de azi. El nu se trage din entitati asemanatoare cu animalele actuale. Formele de evolutie prin care a trecut si care au dus la structura actuala a omului s-ar dovedei complet diferite de animalele actuale, daca am incerca sa le descriem. Animalele actuale sunt un fel de fiinte intarziate, ramase la stadii anterioare de evolutie, incremenite. Omul a depasit aceste stadii anterioare, in schimb, animalele au regresat.
E bine sa vedem insa, in lumea animalelor, niste frati ai omului care nu mai au formele pe care le purtau in acele stadii anterioare. Aceste forme vechi de evolutie au existat intr-o perioada cand pe Pamant domnea alte conditii de viata, cand elementele nu aveau distributia actuala, cand omul nu era prevazut cu un corp fizic ca cel pe care il poarta acum, fiind totusi om. El a stiut sa astepte, in sensul figurat al cuvantului, momentul oportun al evolutiei sale, cand putea sa coboare intr-o structura carnala, momentul cand aceasta materialitate carnala atinsese un stadiu cand el putea sa-si dezvolte in ea forta spiritului sau, forta sa spirituala de astazi.
Animalele nu au putut sa astepte si s-au fixat, ca sa spunem asa, intr-un stadiu evolutiv anterior; ele au intrat intr-un corp carnal mai devreme decat era cazul. De aceea au fost nevoite sa ramana in urma. Putem sa spunem ca fiinta umana a trait in alte conditii si in alte forme de constienta decat in prezent. Mergand cu mii de ani inapoi, vom gasi mereu alte forme de constienta. Ceea ce consideram astazi ca este gandire logica, intelect,inteligenta nu au aparut si nu s-au dezvoltat decat mult mai tarziu in sanul omenirii. In schimb, unele forte care astazi sunt in declin, erau pe atunci mult mai puternice, de exemplu, memoria, care era mult mai dezvoltate cu multe mii de ani in urma decat astazi. Datorita tocmai progresului obtinut in dezvoltarea inteligentei, a intelectului, omenirea a pierdut mult din forta memoriei
. Starea de constienta al omului actual s-a format dintr-o alta mai veche, prin care omul nu se gasea in contact direct cu obiecte de natura fizica, perceptibile cu organele senzoriale, asa cum este astazi, ci era in contact cu fapte si fiinte spirituale. El nu distingea, in aceasta perioada, conturul fizic al celor din jurul sau, care de altfel nici nu aveau o forma asemanatoare cu cea de azi. Cand o alta fiinta se apropia de el, in sufletul sau aparea ca un fel de imagine de vis. Forma si coloratura acestei imagini ii dadeau omului informatia asupra sentimentelor celuilalt, daca venea spre el ca prieten sau dusman, daca avea sentimente de simpatie sau antipatie. O asemenea constienta percepea faptele spirituale si prin acestea insasi lumea spirituala care pentru el era o realitate. Dupa cum astazi omul traieste inconjurat de fiinte compuse din carne si oase, la fel traia, in acele indepartate timpuri, printre fiinte spirituale omul la inceputul existentei lui. El insusi cand se privea pe sine se vedea ca o fiinta spirituala printre alte fiinte spirituale. Chiar daca nu era inzestrat decat cu un fel de constienta de vis, imaginile care se formau in el aveau o legatura vie cu mediul inconjurator. Este timpul acela foarte indepartat in care omul traia inca in lumea spirituala, din care abia ulterior a coborat, creandu-si un invelis carnal perceptibil cu organele de simt, invelis adaptat la starea de constienta pe care o are in prezent. Animalele existau deja, in acea vreme, in corporalitate fizica, in vreme ce omul mai avea acces la lumea spirituala. El traia printre fiinte spirituale, si dupa cum in prezent dumneavoastra nu aveti nevoie de argumente si dovezi pentru a fi convinsi ca exista pietre, plante,animale, nici omul acelor timpuri stravechi nu avea nevoie de dovezi de orice natura pentru a fi convins de existenta fiintelor spirituale. El traia printre zei si spirite si de aceea nu avea nevoie de religie.
Acestea au fost vremurile pre-religioase.
continuare in art 3
domnita
informatii spirituale/Stiinta spirituala
02. Apocalipsa lui IOAN. Cuvant inainte a-2-a parte
din Conferintele lui R.Steiner
,.... A existat pentru oameni o vreme cand ei au trait efectiv in mijlocul si printre acele calitati spirituale despre care vorbeste acum orice religie si izvoarele de intelepciune sacra. Cuvantul "evolutie" a devenit astazi, in multe domenii ale conceptiei despre lume, un cuvant magic, dar el este aplicat de stiintele materialiste numai la aspectele materiale, exterioare. Pentru cine priveste insa lumea din perspectiva Stiintei spirituale, totul, absolut totul, este in evolutie si mai presus de orice, insasi constienta umana. Starea de constienta in care traim astazi, prin care, atunci cand ne trezim dimineata, avem posibilitatea sa vedem si sa intelegem lumea sensibila cu ajutorul organelor sensibile, aceasta stare de constienta este ea insasi rezultatul unei evolutii, s-a dezvoltat dintr-o alta anterioara. In terminologia folosita de Stiinta spirituala se numeste "constienta clara a starii de veghe". Dar ea s-a dezvoltat dintr-o alta stare de constienta, mult mai veche, pe care o putem numi "constienta crepusculara imaginativa " a omenirii. Dar ea s-a dezvoltat dintr-o alta stare de constienta, mult mai veche, pe care o putem numi "constienta crepusculara imaginativa " a omenirii.
Cu aceasta ne ducem mai inapoi, la stari evolutive extrem de vechi ale umanitatii, despre care antropologia exterioara nu spune nimic, pentru simplul motiv ca aceasta stiinta materialista utilizeaza doar metode si instrumente de natura fizica si metodele gandirii rationale. Ea crede ca omul a strabatut intr-un trecut extrem de indepartat stari de constienta care ar fi fost asemanatoare cu cele strabatute de animalele actuale.
Am aratat, in unele conferinte anterioare, cum trebuie sa ne reprezentam, din punctul de vedere al Stiintei spirituale, raportul omului cu animalele. Omul nu a fost niciodata o fiinta care sa se fi putut compara cu animalul de azi. El nu se trage din entitati asemanatoare cu animalele actuale. Formele de evolutie prin care a trecut si care au dus la structura actuala a omului s-ar dovedei complet diferite de animalele actuale, daca am incerca sa le descriem. Animalele actuale sunt un fel de fiinte intarziate, ramase la stadii anterioare de evolutie, incremenite. Omul a depasit aceste stadii anterioare, in schimb, animalele au regresat.
E bine sa vedem insa, in lumea animalelor, niste frati ai omului care nu mai au formele pe care le purtau in acele stadii anterioare. Aceste forme vechi de evolutie au existat intr-o perioada cand pe Pamant domnea alte conditii de viata, cand elementele nu aveau distributia actuala, cand omul nu era prevazut cu un corp fizic ca cel pe care il poarta acum, fiind totusi om. El a stiut sa astepte, in sensul figurat al cuvantului, momentul oportun al evolutiei sale, cand putea sa coboare intr-o structura carnala, momentul cand aceasta materialitate carnala atinsese un stadiu cand el putea sa-si dezvolte in ea forta spiritului sau, forta sa spirituala de astazi.
Animalele nu au putut sa astepte si s-au fixat, ca sa spunem asa, intr-un stadiu evolutiv anterior; ele au intrat intr-un corp carnal mai devreme decat era cazul. De aceea au fost nevoite sa ramana in urma. Putem sa spunem ca fiinta umana a trait in alte conditii si in alte forme de constienta decat in prezent. Mergand cu mii de ani inapoi, vom gasi mereu alte forme de constienta. Ceea ce consideram astazi ca este gandire logica, intelect,inteligenta nu au aparut si nu s-au dezvoltat decat mult mai tarziu in sanul omenirii. In schimb, unele forte care astazi sunt in declin, erau pe atunci mult mai puternice, de exemplu, memoria, care era mult mai dezvoltate cu multe mii de ani in urma decat astazi. Datorita tocmai progresului obtinut in dezvoltarea inteligentei, a intelectului, omenirea a pierdut mult din forta memoriei
. Starea de constienta al omului actual s-a format dintr-o alta mai veche, prin care omul nu se gasea in contact direct cu obiecte de natura fizica, perceptibile cu organele senzoriale, asa cum este astazi, ci era in contact cu fapte si fiinte spirituale. El nu distingea, in aceasta perioada, conturul fizic al celor din jurul sau, care de altfel nici nu aveau o forma asemanatoare cu cea de azi. Cand o alta fiinta se apropia de el, in sufletul sau aparea ca un fel de imagine de vis. Forma si coloratura acestei imagini ii dadeau omului informatia asupra sentimentelor celuilalt, daca venea spre el ca prieten sau dusman, daca avea sentimente de simpatie sau antipatie. O asemenea constienta percepea faptele spirituale si prin acestea insasi lumea spirituala care pentru el era o realitate. Dupa cum astazi omul traieste inconjurat de fiinte compuse din carne si oase, la fel traia, in acele indepartate timpuri, printre fiinte spirituale omul la inceputul existentei lui. El insusi cand se privea pe sine se vedea ca o fiinta spirituala printre alte fiinte spirituale. Chiar daca nu era inzestrat decat cu un fel de constienta de vis, imaginile care se formau in el aveau o legatura vie cu mediul inconjurator. Este timpul acela foarte indepartat in care omul traia inca in lumea spirituala, din care abia ulterior a coborat, creandu-si un invelis carnal perceptibil cu organele de simt, invelis adaptat la starea de constienta pe care o are in prezent. Animalele existau deja, in acea vreme, in corporalitate fizica, in vreme ce omul mai avea acces la lumea spirituala. El traia printre fiinte spirituale, si dupa cum in prezent dumneavoastra nu aveti nevoie de argumente si dovezi pentru a fi convinsi ca exista pietre, plante,animale, nici omul acelor timpuri stravechi nu avea nevoie de dovezi de orice natura pentru a fi convins de existenta fiintelor spirituale. El traia printre zei si spirite si de aceea nu avea nevoie de religie.
Acestea au fost vremurile pre-religioase.
continuare in art 3
domnita
Comentarii
Trimiteți un comentariu