@04.Constienta initiatica, este prima treapta a initierii pe care omul o traieste, R.Steiner
http://mihaiiasiromania.blogspot.roinformatii spirituale
04. Constienta initiatica, este prima treapta
a initierii in spiritualitate, pe care omul
o traieste
R.Steiner
,.... Cand vechii initiati voiau sa vorbeasca despre Cel-prea-Inalt, care lor le era accesibil in lumea spirituala, si in care ei vedeau ca fiind temeiul originar al tuturor lucrurilor, ei vorbeau de CHRISTOS IISUS, folosind insa diferite nume.
Sa luam doar un exemplu din Vechiul Testament si care este chiar o vestire.
Sa ne amintim cum Moise, cand trebuia sa conduca poporul, a primit porunca : Spune poporului tau ca ceea ce tu trebuie sa faci ,Domnul Dumnezeu ti-a poruncit sa faci. Atunci Moise spune :Cum ma vor crede oamenii, cum le voi putea da o dovada ? Ce trebuie sa le spun daca ma vor intreba. Cine te-a trimis? - Si i s-a poruncit : Spune "Eu Sunt", acesta te-a trimis.
Cititi si comparati cat puteti mai exact cu textul originar. Veti vedea despre ce e vorba, ce inseamna acest "Eu Sunt". "Eu Sunt" este numele entitatii divine, al principiului christic din om, al entitatii din care el simte ca o picatura exista si in el , ca o scanteie, cand el insusi poate sa rosteasca "Eu sunt" Piatra nu poate sa spuna "Eu sunt", planta nu poate si nici animalul nu poate sa spuna "eu sunt".
Omul este incoronarea creatiei, pentru ca el singur poate spune despre sine "Eu sunt", numai el, omul, poate rosti un nume care nu se cuvine decat celui care se exprima pe sine.
"Eu" nu va denumeste decat pe dumneavoastra insiva. Nimeni altul nu va poate numi "eu".
Prin acest cuvant, sufletul vorbeste cu sine, prin acest cuvant, la care nu are acces decat fiinta care nu vine din afara, pe nicio cale exterioara, in suflet.
Aici Dumnezeu vorbeste. De aceea numele "Eu sunt" a fost dat divinitatii care umple Universul. Spune ca "Eu Sunt" este cel care ti-a spus !" - iata ce trebuia Moise sa spuna poporului.
Oamenii nu au deprins decat incetul cu incetul sensul si profunda semnificatie a lui "Eu sunt". Ei nu au simtit de la inceput ca fiind individualitati. Puteti gasi aceasta si in Vechiul Testament : oamenii nu se simteau inca individualitati. Chiar si in sanul triburilor, chiar si in perioada de inceput a crestinismului, oamenii nu se simteau ca indivizi. Omul se simtea ca face parte dintr-un organism compus din toti cei care erau uniti prin legaturi de sange.
Aceasta inrudire prin legaturile de sange in sensul cel mai larg o intalnim si in Vechiul Testament. Fiecare se simtea integrat in intregul popor, iar acesta era condus de un "eu".
El intelegea foarte bine ce insemnau cuvintele " Eu si Tatal meu Abraham suntem una", caci el urmarea inrudirea prin sange de-a lungul generatiilor pana la Abraham. El se simtea protejat, daca voia sa-si depaseasca eul individual in Parintele Abraham, de tot sangele, purtator exterior al eului poporului, adica al eului colectiv, al eului grup, care curgea de-a lungul generatiilor.
Daca facem acum o comparatie intre afirmatiile incarcate de o atat de inalta semnificatie pentru adeptul Vechiului Testament si ceea ce aduce CHRISTOS IISUS , aceasta proiecteaza o lumina stralucitoare asupra intregului progres care s-a realizat prin evolutia crestinismului "Mai inainte ca Abraham sa fie, a fost "Eu Sunt". "Eu sunt" acea fiinta implantata in fiecare om si pe care orice suflet omenesc o simte nemijlocit ca fiind totodata el insusi. Nu eu si Tatal Abraham, nu eu si un tata temporar, ci eu si Tatal spiritual care nu este legat de nimic vremelnic, de nimic trecator, noi suntem una.
"Eu si Tatal suntem una".
In fiecare om se gaseste si Tatal, acest Principiu divin care traieste in el, care a fost, este si va fi.
Oamenii, dupa ce timp de aproape doua milenii au inceput sa simta de fapt forta acestui impuls cosmic, vor recunoaste in viitor ce inseamna cu adevarat pentru ei acest salt in evolutia si misiunea Pamantului.
Vechile initieri cautau sa obtina ceea ce se putea recunoaste numai depasindu-se existenta individuala, numai cuprinzand spiritul intregului popor.
Daca in viata obisnuita s-ar fi auzit aceste lucruri, orice om ar fi spus : Eul este ceva trecator, apare o data cu nasterea, dispare cu moartea. Daca insa cineva era initiat in secretele Misteriilor, el vedea ceea ce un altul doar banuia si presimtea insusi spiritul tribului sau ca fiind acelasi lucru cu ceea ce se transmitea prin sange de-a lungul generatiilor si care era cu adevarat o fiinta. El contempla numai ce se afla in lumea spirituala si nicidecum in realitatea exterioara. El putea contempla un zeu care trecea prin sangele generatiilor. A sta fata in fata cu acest zeu nu era posibil decat in Misterii.
Ucenicii apropiati ai lui CHRISTOS IISUS ,cei care aveau o deplina intelegere, erau constienti ca o fiinta de natura spiritual-dumnezeiasca se afla in fata lor, intrupata pentru simturile exterioare intr-o personalitate umana carnala.
Ei au resimtit in CHRISTOS IISUS prezenta primei fiinte umane individuale purtand un spirit cum altadata numai colectivitatea simtea ca are si care nu putea fi contemplat decat in lumea spirituala de initiati. El era "primul nascut" printre oameni.
Cu cat omul se individualizeaza mai mult, cu atat mai mult poate el deveni o fiinta purtatoare de iubire.
Acolo unde oamenii sunt legati prin rudenie de sange, ei iubesc numai datorita faptului ca sunt condusi de sange spre ceea ce ei trebuie sa iubeasca.
Cand insa omul se individualizeaza, primeste in sine si pastreaza scanteia divinitatii, si atunci impulsul de iubire, valuri de iubire de la om la om pornesc din dorinta libera a inimii.
Un impuls nou a venit astfel sa imbogateasca vechea legatura de iubire care se baza pe legatura de sange. Incetul cu incetul, aceasta se transforma intr-o legatura de iubire spirituala, care curge de la suflet la suflet si cuprinde in cele din urma intreaga umanitate intr-o legatura comuna de infratire generala.
CHRISTOS IISUS este insa forta, forta vie asa cum s-a manifestat istoric in fata ochilor nostri exteriori si prin care umanitatea a devenit , pentru prima data, o comunitate frateasca. Si oamenii vor intelege ca trebuie sa vada in aceasta legatura de iubire fraterna implinirea unui crestinism spiritualizat.
Se spune cu multa usurinta astazi : Teosofia trebuie sa caute nucleul de adevar comun tuturor religiilor, caci toate religiile au acelasi fond. Cei care vorbesc in felul acesta si care nu studiaza comparativ religiile decat pentru a gasi in ele ceea ce au asemanator in exprimari abstracte nu au inteles nimic din principiul care sta la baza evolutiei. Lumea nu evolueaza fara rost. Este adevarat ca fiecare religie contine adevar, dar acest continut evolueaza de la o forma la alta ; se dezvolta spre forme superioare. Daca doriti sa aprofundati aceasta tema, veti gasi cu siguranta si in alte religii perceptele pe care le propaga crestinismul. Crestinismul nu a venit cu o doctrina noua. Esentialul in crestinism nu consta in doctrina sa. Sa ne referim la marii intemeietori de religii precrestine. Ceea ce au acestia important este invatatura lor, este faptul ca au raspandit o invatatura. Imaginati-va ca acestia ar fi necunoscuti si de pe urma lor ar fi ramas doar ce au spus ; pentru umanitate ar fi de ajuns. Dar pentru CHRISTOS IISUS ceea ce este important este chiar faptul ca a existat, ca a trait pe acest Pamant, intr-un corp fizic. Nu credinta in INVATATURA Sa, ci CREDINTA IN PERSONALITATEA Sa ESTE ELEMENTUL FUNDAMENTAL, ca in EL, oamenii au vazut pe "primul nascut" intre muritori si ca L-au intrebat : In situatia in care ma aflu, Tu simti la fel cum simt eu ? Gandesti la fel ca mine, asa cum gandesc eu acum, ai aceleasi dorinte ca si mine ? - Acesta este faptul important, ca personalitatea Sa este marele model fata de care ceea ce conteaza nu este sa-i ascult predicile, ci sa-L privesc pe El insusi cum actioneaza. De aceea, cei mai apropiati ucenici ai lui CHRISTOS IISUS spun ceva cu totul diferit de discipolii si ucenicii altor intemeietori de religii. Acestia spun : Maestrul meu a spus cutare lucru, ne-a invatat cutare lucru. Ucenicii lui CHRISTOS IISUS insa, spun : Noi nu va vorbim despre mituri pline de intelepciune si nici de doctrine, ci va spunem ce am vazut noi insine, cu ochii nostri, si am auzit cu urechile noastre. Noi i-am auzit vocea, maiinile noastre au atins izvorul Vietii, pentru ca sa fim in comuniune cu voi. Si insusi CHRISTOS IISUS vorbeste asa : Voi sa fiti martorii mei in Ierusalim, in Iudeea, pana la sfarsitul veacurilor .
Aceste cuvinte exprima ceva de o deosebita importanta : Voi veti fi martorii mei pana la sfarsitul lumii, cu alte cuvinte, intotdeauna vor fi oameni care, ca si cei de atunci, din Iudeea si Galileea, vor putea, printr-o cunoastere instinctiva, sa spuna cine a fost CHRISTOS IISUS in sensul Evangheliilor.
Dar ce inseamna "in sensul Evangheliilor "? Nimic altceva decat ca El era dintru inceput principiul care traia in orice creatie. El spune :"Daca nu credeti in Mine, credeti cel putin in Moise; daca veti crede in Moise, veti crede si in Mine, caci Moise despre Mine a vorbit.
Am vazut deja ca Moise despre El a vorbit atunci cand a spus :"Eu Sunt" cel care mi-a spus, acel "Eu Sunt" care pana atunci nu era de vazut decat in spirit.
Faptul ca CHRISTOS s-a aratat in lume, ca a fost, ca a venit in lume ca om pentru oameni, iata diferenta intre Evanghelia lui CHRISTOS si revelatia divina a celorlalte religii.
Ce au resimtit primii ucenici ca fiind idealul intelepciunii lor ? - Nu numai sa inteleaga cum traiesc fiintele spirituale in lumea spirituala, ci mai ales cum a putut sa fie prezent aici pe Pamant, principiul divin cel mai inalt in persoana fizic istorica a lui CHRISTOS IISUS.
Este mult mai usor sa negi natura divina a acestei personalitati, decat sa o resimti ca atare. Aici este punctul de despartire intre ce se cheama crestinism interior si o anumita doctrina de la inceputurile crestinismului, diferenta intre gnosa si crestinismul esoteric.
Gnosa recunoaste divinitatea lui CHRISTOS, dar aceasta doctrina nu s-a putut ridica pana la a recunoaste ca "Logosul" s-a facut carne si ca a locuit printre noi, asa cum subliniaza autorul Evangheliei dupa Ioan.
El spune :" CHRISTOS nu trebuie considerat ca cineva ce nu poate fi gasit decat in lumea invizibila, ci ca fiind chiar Cuvantul care a luat trup si a locuit printre noi.
Trebuie sa stim ca odata cu aceasta personalitate in lume a aparut o forta care va actiona pana in cel mai indepartat viitor si care va tese in jurul Pamantului forta unei iubiri spirituale reale, forta care va actiona si trai in tot ce da viata viitorului. Si daca omul se ataseaza de aceasta forta, va putea patrunde in lumea spirituala din care a coborat; el se va intoarce din nou acolo, pana in regiunile la care astazi nu au acces decat cei initiati. Omul se va desprinde de tot ce e legat de simturi si va patrunde in lumea spirituala.
Dupa cum in trecut, un initiat putea contempla retrospectiv viata spirituala desfasurata anterior, un initiat in spirit crestin, prin participarea sa la impulsul dat de CHRISTOS, dobandeste capacitatea de a vedea in viitor, de a cunoaste ce va deveni Pamantul daca oamenii vor intelege sa actioneze in sensul acestor impulsuri. Asa cum se putea privi in trecut, spre stadiile evolutive prin care au trecut omul si Pamantul, prin venirea lui CHRISTOS pe Pamant, se poate privi in viitorul cel mai indepartat. Se poate spune : in masura in care constienta se va transforma, se va schimba si pozitia omului in legatura cu lumea spirituala si cea sensibila.
In timp ce vechiul tip de initiere este o initiere catre trecutul omenirii, spre vechea intelepciune, initierea de tip crestin conduce spre dezvaluirea viitorului.
Ceea ce devenea acum important era nu faptul ca omul sa fie initiat numai in ce se revela pentru intelepciunea sa, pentru sensibilitatea sa, ci sa fie initiat pentru vointa sa. Ca numai asa va sti ce sa faca, ce teluri trebuie sa-si fixeze pentru viitor.
Omul obisnuit , ghidat de simturile fizice, isi fixeaza un scop pentru dupa-amiaza, pentru seara, pentru a doua zi.
Omul spiritual este capabil, condus de principiile spirituale, sa-si fixeze scopuri indepartate, care ii stimuleaza vointa si ii invigoreaza fortele. A fixa ,omenirii, in felul acesta scopurile sale, inseamna a concepe crestinismul in sensul sau cel mai elevat, in sensul principiului critic originar, in sensul unui crestinism esoteric.
Asa a inteles crestinismul acela care a formulat marele principiu de initiere pentru vointa, acela care a scris APOCALIPSA.
Nu vom intelege CORECT Apocalipsa daca nu vom reusi sa vedem ca aceasta aduce impulsuri care tind spre viitor, care pledeaza pentru activitate, pentru actiune.
Cu cat vom reusi sa patrundem mai mult in lumea sensibila, cu atat vom descoperi profunzimea documentelor spirituale crestine ale Evangheliilor si Apocalipsei.
Aceste documente spiritual crestine stralucesc si mai puternic in fata noastra, continutul lor ne vor apare si mai adevarat si mai adanc, daca ne aplecam asupra lor cu o percepere spirituala dobandita cu ajutorul antroposofiei. Este, fara indoiala, adevarat ca si un suflet simplu poate presimti adevarurile crestinismului. Dar constienta noastra nu se va multumi mereu doar cu aceasta presimtire, ea evolueaza si vrea sa stie si sa cunoasca. Dar chiar daca se va ridica spre cele mai inalte cunostinte, mai raman inca profunde mistere in crestinism, atat pentru un suflet simplu, cat si pentru intelectul cel mai sofisticat. Initiatul le traieste si le vede in imagini
De aceea,o constienta naiva poate presimti adevarurile pe care crestinismul le cuprinde, dar omul doreste tot mai multa cunoastere si nu credinta, si abia atunci cand are aceasta cunoastere gaseste in crestinism deplina satisfactie, cand va obtine o explicatie reala a Evangheliilor, si aceasta cu ajutorul Stiintei spirituale. In acest sens, Stiinta spirituala va dobandi acelasi rang ca si cele mai elevate filozofii ale antichitatii. Ea va da marturie de frumoasele cuvinte ale lui Hegel, pe care l-am citat la inceputul acestei Conferinte :
Gandirea cea mai profunda este legata de persoana lui CHRISTOS IISUS, cel istoric si exterior si orice fel de constienta - si tocmai aici gasim maretia crestinismului - poate sa inteleaga aspectele exterioare ale crestinismului.
In acelasi timp, trebuie sa facem apel la intelepciunea cea mai patrunzatoare.
Crestinismul vorbeste oricui, indiferent de gradul de cultura, dar poate raspunde si celor mai inalte exigente.
, sunt de folos aceste informatii ????
domnita
04. Constienta initiatica, este prima treapta
a initierii in spiritualitate, pe care omul
o traieste
R.Steiner
,.... Cand vechii initiati voiau sa vorbeasca despre Cel-prea-Inalt, care lor le era accesibil in lumea spirituala, si in care ei vedeau ca fiind temeiul originar al tuturor lucrurilor, ei vorbeau de CHRISTOS IISUS, folosind insa diferite nume.
Sa luam doar un exemplu din Vechiul Testament si care este chiar o vestire.
Sa ne amintim cum Moise, cand trebuia sa conduca poporul, a primit porunca : Spune poporului tau ca ceea ce tu trebuie sa faci ,Domnul Dumnezeu ti-a poruncit sa faci. Atunci Moise spune :Cum ma vor crede oamenii, cum le voi putea da o dovada ? Ce trebuie sa le spun daca ma vor intreba. Cine te-a trimis? - Si i s-a poruncit : Spune "Eu Sunt", acesta te-a trimis.
Cititi si comparati cat puteti mai exact cu textul originar. Veti vedea despre ce e vorba, ce inseamna acest "Eu Sunt". "Eu Sunt" este numele entitatii divine, al principiului christic din om, al entitatii din care el simte ca o picatura exista si in el , ca o scanteie, cand el insusi poate sa rosteasca "Eu sunt" Piatra nu poate sa spuna "Eu sunt", planta nu poate si nici animalul nu poate sa spuna "eu sunt".
Omul este incoronarea creatiei, pentru ca el singur poate spune despre sine "Eu sunt", numai el, omul, poate rosti un nume care nu se cuvine decat celui care se exprima pe sine.
"Eu" nu va denumeste decat pe dumneavoastra insiva. Nimeni altul nu va poate numi "eu".
Prin acest cuvant, sufletul vorbeste cu sine, prin acest cuvant, la care nu are acces decat fiinta care nu vine din afara, pe nicio cale exterioara, in suflet.
Aici Dumnezeu vorbeste. De aceea numele "Eu sunt" a fost dat divinitatii care umple Universul. Spune ca "Eu Sunt" este cel care ti-a spus !" - iata ce trebuia Moise sa spuna poporului.
Oamenii nu au deprins decat incetul cu incetul sensul si profunda semnificatie a lui "Eu sunt". Ei nu au simtit de la inceput ca fiind individualitati. Puteti gasi aceasta si in Vechiul Testament : oamenii nu se simteau inca individualitati. Chiar si in sanul triburilor, chiar si in perioada de inceput a crestinismului, oamenii nu se simteau ca indivizi. Omul se simtea ca face parte dintr-un organism compus din toti cei care erau uniti prin legaturi de sange.
Aceasta inrudire prin legaturile de sange in sensul cel mai larg o intalnim si in Vechiul Testament. Fiecare se simtea integrat in intregul popor, iar acesta era condus de un "eu".
El intelegea foarte bine ce insemnau cuvintele " Eu si Tatal meu Abraham suntem una", caci el urmarea inrudirea prin sange de-a lungul generatiilor pana la Abraham. El se simtea protejat, daca voia sa-si depaseasca eul individual in Parintele Abraham, de tot sangele, purtator exterior al eului poporului, adica al eului colectiv, al eului grup, care curgea de-a lungul generatiilor.
Daca facem acum o comparatie intre afirmatiile incarcate de o atat de inalta semnificatie pentru adeptul Vechiului Testament si ceea ce aduce CHRISTOS IISUS , aceasta proiecteaza o lumina stralucitoare asupra intregului progres care s-a realizat prin evolutia crestinismului "Mai inainte ca Abraham sa fie, a fost "Eu Sunt". "Eu sunt" acea fiinta implantata in fiecare om si pe care orice suflet omenesc o simte nemijlocit ca fiind totodata el insusi. Nu eu si Tatal Abraham, nu eu si un tata temporar, ci eu si Tatal spiritual care nu este legat de nimic vremelnic, de nimic trecator, noi suntem una.
"Eu si Tatal suntem una".
In fiecare om se gaseste si Tatal, acest Principiu divin care traieste in el, care a fost, este si va fi.
Oamenii, dupa ce timp de aproape doua milenii au inceput sa simta de fapt forta acestui impuls cosmic, vor recunoaste in viitor ce inseamna cu adevarat pentru ei acest salt in evolutia si misiunea Pamantului.
Vechile initieri cautau sa obtina ceea ce se putea recunoaste numai depasindu-se existenta individuala, numai cuprinzand spiritul intregului popor.
Daca in viata obisnuita s-ar fi auzit aceste lucruri, orice om ar fi spus : Eul este ceva trecator, apare o data cu nasterea, dispare cu moartea. Daca insa cineva era initiat in secretele Misteriilor, el vedea ceea ce un altul doar banuia si presimtea insusi spiritul tribului sau ca fiind acelasi lucru cu ceea ce se transmitea prin sange de-a lungul generatiilor si care era cu adevarat o fiinta. El contempla numai ce se afla in lumea spirituala si nicidecum in realitatea exterioara. El putea contempla un zeu care trecea prin sangele generatiilor. A sta fata in fata cu acest zeu nu era posibil decat in Misterii.
Ucenicii apropiati ai lui CHRISTOS IISUS ,cei care aveau o deplina intelegere, erau constienti ca o fiinta de natura spiritual-dumnezeiasca se afla in fata lor, intrupata pentru simturile exterioare intr-o personalitate umana carnala.
Ei au resimtit in CHRISTOS IISUS prezenta primei fiinte umane individuale purtand un spirit cum altadata numai colectivitatea simtea ca are si care nu putea fi contemplat decat in lumea spirituala de initiati. El era "primul nascut" printre oameni.
Cu cat omul se individualizeaza mai mult, cu atat mai mult poate el deveni o fiinta purtatoare de iubire.
Acolo unde oamenii sunt legati prin rudenie de sange, ei iubesc numai datorita faptului ca sunt condusi de sange spre ceea ce ei trebuie sa iubeasca.
Cand insa omul se individualizeaza, primeste in sine si pastreaza scanteia divinitatii, si atunci impulsul de iubire, valuri de iubire de la om la om pornesc din dorinta libera a inimii.
Un impuls nou a venit astfel sa imbogateasca vechea legatura de iubire care se baza pe legatura de sange. Incetul cu incetul, aceasta se transforma intr-o legatura de iubire spirituala, care curge de la suflet la suflet si cuprinde in cele din urma intreaga umanitate intr-o legatura comuna de infratire generala.
CHRISTOS IISUS este insa forta, forta vie asa cum s-a manifestat istoric in fata ochilor nostri exteriori si prin care umanitatea a devenit , pentru prima data, o comunitate frateasca. Si oamenii vor intelege ca trebuie sa vada in aceasta legatura de iubire fraterna implinirea unui crestinism spiritualizat.
Se spune cu multa usurinta astazi : Teosofia trebuie sa caute nucleul de adevar comun tuturor religiilor, caci toate religiile au acelasi fond. Cei care vorbesc in felul acesta si care nu studiaza comparativ religiile decat pentru a gasi in ele ceea ce au asemanator in exprimari abstracte nu au inteles nimic din principiul care sta la baza evolutiei. Lumea nu evolueaza fara rost. Este adevarat ca fiecare religie contine adevar, dar acest continut evolueaza de la o forma la alta ; se dezvolta spre forme superioare. Daca doriti sa aprofundati aceasta tema, veti gasi cu siguranta si in alte religii perceptele pe care le propaga crestinismul. Crestinismul nu a venit cu o doctrina noua. Esentialul in crestinism nu consta in doctrina sa. Sa ne referim la marii intemeietori de religii precrestine. Ceea ce au acestia important este invatatura lor, este faptul ca au raspandit o invatatura. Imaginati-va ca acestia ar fi necunoscuti si de pe urma lor ar fi ramas doar ce au spus ; pentru umanitate ar fi de ajuns. Dar pentru CHRISTOS IISUS ceea ce este important este chiar faptul ca a existat, ca a trait pe acest Pamant, intr-un corp fizic. Nu credinta in INVATATURA Sa, ci CREDINTA IN PERSONALITATEA Sa ESTE ELEMENTUL FUNDAMENTAL, ca in EL, oamenii au vazut pe "primul nascut" intre muritori si ca L-au intrebat : In situatia in care ma aflu, Tu simti la fel cum simt eu ? Gandesti la fel ca mine, asa cum gandesc eu acum, ai aceleasi dorinte ca si mine ? - Acesta este faptul important, ca personalitatea Sa este marele model fata de care ceea ce conteaza nu este sa-i ascult predicile, ci sa-L privesc pe El insusi cum actioneaza. De aceea, cei mai apropiati ucenici ai lui CHRISTOS IISUS spun ceva cu totul diferit de discipolii si ucenicii altor intemeietori de religii. Acestia spun : Maestrul meu a spus cutare lucru, ne-a invatat cutare lucru. Ucenicii lui CHRISTOS IISUS insa, spun : Noi nu va vorbim despre mituri pline de intelepciune si nici de doctrine, ci va spunem ce am vazut noi insine, cu ochii nostri, si am auzit cu urechile noastre. Noi i-am auzit vocea, maiinile noastre au atins izvorul Vietii, pentru ca sa fim in comuniune cu voi. Si insusi CHRISTOS IISUS vorbeste asa : Voi sa fiti martorii mei in Ierusalim, in Iudeea, pana la sfarsitul veacurilor .
Aceste cuvinte exprima ceva de o deosebita importanta : Voi veti fi martorii mei pana la sfarsitul lumii, cu alte cuvinte, intotdeauna vor fi oameni care, ca si cei de atunci, din Iudeea si Galileea, vor putea, printr-o cunoastere instinctiva, sa spuna cine a fost CHRISTOS IISUS in sensul Evangheliilor.
Dar ce inseamna "in sensul Evangheliilor "? Nimic altceva decat ca El era dintru inceput principiul care traia in orice creatie. El spune :"Daca nu credeti in Mine, credeti cel putin in Moise; daca veti crede in Moise, veti crede si in Mine, caci Moise despre Mine a vorbit.
Am vazut deja ca Moise despre El a vorbit atunci cand a spus :"Eu Sunt" cel care mi-a spus, acel "Eu Sunt" care pana atunci nu era de vazut decat in spirit.
Faptul ca CHRISTOS s-a aratat in lume, ca a fost, ca a venit in lume ca om pentru oameni, iata diferenta intre Evanghelia lui CHRISTOS si revelatia divina a celorlalte religii.
Ce au resimtit primii ucenici ca fiind idealul intelepciunii lor ? - Nu numai sa inteleaga cum traiesc fiintele spirituale in lumea spirituala, ci mai ales cum a putut sa fie prezent aici pe Pamant, principiul divin cel mai inalt in persoana fizic istorica a lui CHRISTOS IISUS.
Este mult mai usor sa negi natura divina a acestei personalitati, decat sa o resimti ca atare. Aici este punctul de despartire intre ce se cheama crestinism interior si o anumita doctrina de la inceputurile crestinismului, diferenta intre gnosa si crestinismul esoteric.
Gnosa recunoaste divinitatea lui CHRISTOS, dar aceasta doctrina nu s-a putut ridica pana la a recunoaste ca "Logosul" s-a facut carne si ca a locuit printre noi, asa cum subliniaza autorul Evangheliei dupa Ioan.
El spune :" CHRISTOS nu trebuie considerat ca cineva ce nu poate fi gasit decat in lumea invizibila, ci ca fiind chiar Cuvantul care a luat trup si a locuit printre noi.
Trebuie sa stim ca odata cu aceasta personalitate in lume a aparut o forta care va actiona pana in cel mai indepartat viitor si care va tese in jurul Pamantului forta unei iubiri spirituale reale, forta care va actiona si trai in tot ce da viata viitorului. Si daca omul se ataseaza de aceasta forta, va putea patrunde in lumea spirituala din care a coborat; el se va intoarce din nou acolo, pana in regiunile la care astazi nu au acces decat cei initiati. Omul se va desprinde de tot ce e legat de simturi si va patrunde in lumea spirituala.
Dupa cum in trecut, un initiat putea contempla retrospectiv viata spirituala desfasurata anterior, un initiat in spirit crestin, prin participarea sa la impulsul dat de CHRISTOS, dobandeste capacitatea de a vedea in viitor, de a cunoaste ce va deveni Pamantul daca oamenii vor intelege sa actioneze in sensul acestor impulsuri. Asa cum se putea privi in trecut, spre stadiile evolutive prin care au trecut omul si Pamantul, prin venirea lui CHRISTOS pe Pamant, se poate privi in viitorul cel mai indepartat. Se poate spune : in masura in care constienta se va transforma, se va schimba si pozitia omului in legatura cu lumea spirituala si cea sensibila.
In timp ce vechiul tip de initiere este o initiere catre trecutul omenirii, spre vechea intelepciune, initierea de tip crestin conduce spre dezvaluirea viitorului.
Ceea ce devenea acum important era nu faptul ca omul sa fie initiat numai in ce se revela pentru intelepciunea sa, pentru sensibilitatea sa, ci sa fie initiat pentru vointa sa. Ca numai asa va sti ce sa faca, ce teluri trebuie sa-si fixeze pentru viitor.
Omul obisnuit , ghidat de simturile fizice, isi fixeaza un scop pentru dupa-amiaza, pentru seara, pentru a doua zi.
Omul spiritual este capabil, condus de principiile spirituale, sa-si fixeze scopuri indepartate, care ii stimuleaza vointa si ii invigoreaza fortele. A fixa ,omenirii, in felul acesta scopurile sale, inseamna a concepe crestinismul in sensul sau cel mai elevat, in sensul principiului critic originar, in sensul unui crestinism esoteric.
Asa a inteles crestinismul acela care a formulat marele principiu de initiere pentru vointa, acela care a scris APOCALIPSA.
Nu vom intelege CORECT Apocalipsa daca nu vom reusi sa vedem ca aceasta aduce impulsuri care tind spre viitor, care pledeaza pentru activitate, pentru actiune.
Cu cat vom reusi sa patrundem mai mult in lumea sensibila, cu atat vom descoperi profunzimea documentelor spirituale crestine ale Evangheliilor si Apocalipsei.
Aceste documente spiritual crestine stralucesc si mai puternic in fata noastra, continutul lor ne vor apare si mai adevarat si mai adanc, daca ne aplecam asupra lor cu o percepere spirituala dobandita cu ajutorul antroposofiei. Este, fara indoiala, adevarat ca si un suflet simplu poate presimti adevarurile crestinismului. Dar constienta noastra nu se va multumi mereu doar cu aceasta presimtire, ea evolueaza si vrea sa stie si sa cunoasca. Dar chiar daca se va ridica spre cele mai inalte cunostinte, mai raman inca profunde mistere in crestinism, atat pentru un suflet simplu, cat si pentru intelectul cel mai sofisticat. Initiatul le traieste si le vede in imagini
De aceea,o constienta naiva poate presimti adevarurile pe care crestinismul le cuprinde, dar omul doreste tot mai multa cunoastere si nu credinta, si abia atunci cand are aceasta cunoastere gaseste in crestinism deplina satisfactie, cand va obtine o explicatie reala a Evangheliilor, si aceasta cu ajutorul Stiintei spirituale. In acest sens, Stiinta spirituala va dobandi acelasi rang ca si cele mai elevate filozofii ale antichitatii. Ea va da marturie de frumoasele cuvinte ale lui Hegel, pe care l-am citat la inceputul acestei Conferinte :
Gandirea cea mai profunda este legata de persoana lui CHRISTOS IISUS, cel istoric si exterior si orice fel de constienta - si tocmai aici gasim maretia crestinismului - poate sa inteleaga aspectele exterioare ale crestinismului.
In acelasi timp, trebuie sa facem apel la intelepciunea cea mai patrunzatoare.
Crestinismul vorbeste oricui, indiferent de gradul de cultura, dar poate raspunde si celor mai inalte exigente.
, sunt de folos aceste informatii ????
Comentarii
Trimiteți un comentariu